Depresia este o afectiune frecvent intalnita, 15-20% din populatia adulta suferind de o simptomatologie depresiva la un moment dat (Melanie Fermei, 1989). Rezultatele studiilor realizate in anii 2000 au evidentiat faptul ca depresia este a patra cauza mondiala de handicap, situandu-se chiar inaintea maladiilor cardiace. Mai mult, previziunile pentru urmatorii ani au sustinut ca, in anii 2020, depresia ar putea ajunge a doua cauza mondiala de handicap, iar in tarile in curs de dezvoltare aceasta va detine chiar primul loc.
Desi este o afectiune cunoscuta si despre care se vorbeste frecvent, se intampla deseori ca oamenii sa confunde starile depresive cu cele de tristete, firesti in cazul unor evenimente de viata cu caracter negativ. De exemplu, un elev care se confrunta cu un esec la un examen se va simti trist, ceea ce este normal intr-o astfel de imprejurare. Sentimentul de tristete nu este totusi acelasi lucru cu depresia.
Exista insa si multe situatii in care depresia ramane ascunsa, ea neputand fi recunoscuta de catre persoana in cauza sau de catre cei din jur, fiind considerata de multe ori un semn de slabiciune. Astfel, depresivul aude de la prieteni sau rude expresii de genul “Fa si tu un efort” sau “Nu mai fi asa de ipohondru”. Cu toate acestea depresivul nu poate face ceea ce i se recomanda ori se asteapta de la el, ceea ce pentru cei din jur este ceva greu de inteles. In timp, el isi pierde orice speranta si pentru ca se simte neinteles evita sa se mai destainuie ori sa ceara ajutor.
Depresia este o drama atat pentru persoana care o traieste cat si pentru apropiatii sai. Depresia aduce multa suferinta si este insotita adesea de sentimentul de incurabilitate. Depresia afecteaza viata sociala si profesionala si conduce la o crestere a costurilor familiei prin cresterea cheltuielilor cu medicatia si spitalizarea.
Cauzele depresiei
Depresia are la baza cauze biologice si psihologice.
Cauzele biologice/genetice. Depresia poate fi cauzata de aparitia unor tulburari la nivelul neurotransmitatorilor, cei mai frecvent implicati fiind noradrenalina, serotonina si dopamina.
Depresia poate avea la baza o predispozitie genetica a familiei din care persoana face parte. Daca o persoana are unul dintre parinti sau o alta ruda apropiata care a avut o depresie majora, atunci riscul ca acea persoana sa faca depresie este mai mare decat la persoanele care nu au o astfel de mostenire. Se mosteneste insa o anumita vulnerabilitate si nu tulburarea in sine.
Cauzele psihologice. Emotiile si reacţiile oamenilor la diferite situaţii sunt modelate de convinngerile pe care acestia le au despre sine si mediu. Problemele apar atunci cand oamenii au convingeri negative si nerealiste ceea ce ii face sa devina vulnerabili la anumite tipuri de stres.
Depresia este conditionata de un anumit mod de a gandi, care antreneaza distorsiuni mai mult sau mai putin importante ale realitatii. Persoanele depresive au un mod de a gandi caracterizat printr-o impresie negativă despre sine, despre circumstanţele prezente şi posibilităţile viitoare. Impresia negativa despre sine inseamna ca persoana se vede plina de defecte si fara valoare si astfel trage concluzia ca evenimentele negative cu care se confrunta nu pot avea la baza decat aceasta lipsa de valoare personala. Persoanele depresive deseori se concentreaza pe trasaturile lor negative exagerandu-le si reducand totodata importanta trasaturilor pozitive pe care le au. Aceste persoane pot crede ca sunt urate, proaste, slabe si imposibil de iubit.
Gandurile negative referitoare la circumstantele prezente se refera la interpretari negative ale unor evenimente neutre sau pozitive si la tendinta de a lua intotdeauna in considerare varianta cea mai putin buna dintre posibilitatile existente. Viziunea negativa privind viitorul se refera la obisnuinta de a anticipa un rezultat nefavorabil a unor probleme sau de a considera viitorul ca fiind sumbru.
Acest mod inexact si negativ de a gandi isi are originea in experientele precoce nefavorabile prin care copilul a trecut, moment in care acesta a tras niste concluzii de multe ori inexacte si negative, dar care vor ramane in stare latenta si vor fi reactivate ulterior de evenimente similare.
Depresia survine in mod frecvent la persoanele perfectioniste. Idealul acestor persoane este de asa natura incat acestea isi vad intotdeauna rezultatele obtinute ca fiind insuficiente.
Studiile realizate au aratat ca depresia la adult corespunde unui stil parental cu putina afectiune si foarte multe critici in perioada copilariei. Studierea parintilor in cazul persoanelor care sufera de depresie a aratat faptul ca acestia erau exagerat de reci si centrati pe nivelul de performanta al copiilor lor.
De asemenea, comparatiile pe care parintii le fac intre frati sau intre copiii lor si alti copii pot conduce la crearea unor ganduri disfunctionale de genul: ”Daca nu fac la fel de bine, inseamna ca sunt inferior”. La fel, parintii care isi indeparteaza copilul atunci cand acesta sufera un esec il pot face sa-si spuna ”Daca am un esec partial, voi esua in toate”. Astfel, experientele pe care copilul le-a trait in cadrul familiei pot pune bazele unei gandiri disfunctionale care va influenta interpretarea evenimentelor negative viitoare.
In concluzie, criticile numeroase, afectiune putina si telurile inalte fixate ii pot crea copilului cognitii depresive de durata.
De remarcat este faptul ca o convingere disfunctionala nu produce tulburarea prin ea insasi, ci doar atunci cand anumite evenimente externe vin sa o intareasca. In continuare voi prezenta si descrie factorii de risc in aparitia depresiei. Acestia se refera la vulnerabilitatile biologice, dar si la acele evenimente externe care alaturate unor convingeri disfunctionale pot conduce la aparitia depresiei.
Factori de risc pentru aparitia depresiei:
- istoric de depresie sau tulburare afectivă bipolară în familie
- evenimente traumatice in copilărie (decesul unui părinte, abuz, abandon, neglijare, divorţ, violenţă, alcoolism, presiuni asupra copiilor si adolescentilor din partea adultilor sau a celor de aceeasi varsta)
- nivel ridicat de stres dat de evenimente de viata negative (divorţul, somajul, violenta, catastrofe naturale etc)
- nivel ridicat de stres generat de cerinte noi pentru care persoana nu se simte inca pregatita (un nou loc de munca, a deveni parinte, mutarea intr-un nou oras etc)
- factori de stres cronic (saracia, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate etc)
- situatii de viata nesatisfacatoare (locuri de munca care nu ofera satisfactii, relatii interpersonale nesatisfacatoare). In astfel de situatii oamenii pot ajunge sa se simta tristi, obositi, sa-si piarda interesul, deoarece considera ca orice ar face nu pot indrepta situatia.
- un partener ostil sau/si critic care poate rani in diverse forme
- lipsa unei relaţii apropiate
- absenta unui suport social
- lipsa abilitatilor necesare rezolvarii de probleme, motiv pentru care problemele din viata de zi cu zi persista, contribuind astfel la dezvoltarea si mentinerea unui sentiment de neajutorare
- afectiune cronica sau o afectiune severa descoperita recent
- nasterea recenta
- menopauza
Depresia este mai frecventă la femei decât la barbaţi. Cei mai importanti factori de risc specifici in cazul femeilor sunt:
- tulburările premenstruale
- sarcina şi naşterea
- menopauza (apar schimbari hormonale)
- Rolul de gen: vulnerabilitatea femeii la depresie poate creşte atunci când aceasta are de îndeplinit mai multe roluri (soţie, mamă, angajată etc.) ceea ce poate conduce la un nivel ridicat de stres.
- Inegalitatea între sexe. Inegalitatea între sexe poate determina discriminare la locul de muncă si aparitia sentimentului de neputinţă. Statutul socioeconomic mai scăzut in cazul femeilor reprezintă, de asemenea, un factor important în apariţia depresiei.
Depresia se caracterizeaza prin urmatoarele simptome:
- trairea sentimentului de tristete
- sentimente de inutilitate sau de culpabilitate
- pierderea interesului sau a placerii
- tulburari de somn
- modificari in greutate
- oboseala sau nivel scazut de energie
- agitaţie sau lentoare psihomotorie
- dificultati de concentrare si in luarea deciziilor
- ideatie suicidara sau tentativa de suicid.
Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu aceasta tulburare, trebuie ca persoana sa se fi confruntat cu cel putin 5 din simptomele enumerate mai sus timp de cel putin 2 saptamani.
Persoana care suferă de depresie se simte tristă in cea mai mare parte a timpului, plange frecvent, se simte descurajată, lipsita de putere si de pofta de viata. Aceasta traieste sentimente de inutilitate, de autodevalorizare sau de culpabilitate în legatură cu anumite evenimente minore din trecut.
In depresie poate aparea o scadere a interesului sau a plăcerii pentru toate sau aproape toate activitătile. Astfel, activitati care inainte erau obisnuite si agreabile nu mai prezinta nici un interes. Persoana se izoleaza, nu mai este preocupata nici de hobby-uri si nici de alte activitati curente: nu mai merge la cumparaturi, nu se mai uita la televizor, nu mai citeste, nu se mai preocupa de treburi gospodaresti etc.
Pentru persoanele afectate de depresie chiar si cele mai mici sarcini devin dificile pentru ca le obosesc si le lasa fara energie. Pot aparea stari de agitatie manifestate prin incapacitatea de a sta linistit, frământatul mâinilor, frecarea hainelor sau o lentoare psihomotorie la nivel de vorbire, gândire sau în miscările corpului.
Depresia aduce frecvent si tulburari de somn. Persoanele afectate de depresie fie adorm greu, fie se trezesc din somn în cursul noptii si nu mai pot adormi la loc ori se trezesc prea devreme dimineata si nu mai pot adormi. Sunt insa si cazuri in care persoanele depresive ajung in situatia de a dormi mai mult decât de obicei noaptea sau de a dormi mai mult decat de obicei in timpul zilei.
Alte probleme importante care apar tin de un nivel crescut de iritabilitate intalnita mai frecvent la copii, adolescenti si la barbati, cresteri sau pierderi nejustificate de greutate intr-un interval relativ scurt de timp, diminuarea nevoilor sexuale, probleme de memorie sau de concentrare si in anumite situatii, ganduri sau tentative de suicid. De asemenea, apar frecvent diverse acuze somatice, cum ar fi: dureri de stomac, dureri de cap, disconfort general.
Important de retinut este ca, depresia nevrotica se deosebeste de o simpla reactie fireasca de tristete la evenimentele cu caracter negativ.
Tipuri de depresie
Sunt trei tipuri de tulburari depresive importante: depresia majora, distimia si tulburarea depresivă fără altă specificaţie. Fiecare tip are insa variatii in ceea ce priveste numarul, severitatea si persistenta simptomelor
Depresia majora presupune o combinatie de simptome care afecteaza capacitatea persoanei de a lucra, studia, dormi, manca si a se bucura de activitati care altadata ii faceau placere. Se caracterizeaza prin prezenta unui singur episod izolat sau prin episoade recidivante, dar fara simptome maniacale.
Distimia corespunde unei dispozitii triste. Aceasta implica simptome cronice de intensitate scazuta a depresiei care nu afecteaza profund persoana, dar care o tin în afara unei bune functionari. Sunt prezente timp de doi ani, aproape constant cel putin doua simptome depresive din lista urmatoare: apetit redus sau mâncat excesiv, insomnie sau hipersomnie, energie scăzută sau fatigabilitate, stimă de sine scăzută, concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii şi sentimentul de disperare. Distimia este uneori denumită depresie cronică sau minoră.
Tulburarea depresivă fără altă specificaţie. In aceasta categorie sunt incluse tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea distimica sau pentru tulburarea depresivă majoră. Un exemplu de tulburare depresivă fără altă specificaţie este tulburarea disforica premenstruală.